Pianina mea
Mi-e dor de acel miros de .. lemn lacuit. Si acum am emotii la vederea unei pianine. A unei claviaturi. Mi-e dor de acea « lupta » dintre alb si negru. Diez. Bemol.Major. Minor.
Imi amintesc si acum ziua in care a intrat pianina in camera mea. In viata mea…
Era tarziu. Aproape de miezul noptii. L-am auzit pe tata cum a deschis usa si a intrat cu sase amici de-ai sai. Era obosit. A adus pianina. Pentru mine. A urcat-o pana la etajul sase !Am sarit din pat. Eram atata de entuziasmata ! Abia de mi-am putut stapani emotiile. Aveam opt ani. Si eram atat de fericita…
Apasam cu sfiala.. Do. Re. Mi… Si priveam cum ciocanelele atingeau strunele. Poate erau mai emotionate decat mine. Si ascultam cum zburau sunetele. Cum invadau camera mea.
Pianina era mereu in centrul atentiei. Ii placea sa fie ingrijita. Sa fie stearsa mereu. Sa straluceasca. Astepta sa-i pun jos, inauntru, un vas mic cu apa. Ca sa nu se usuce lemnul. Astepta vizitele acordorului de pian. Dorea sa stie ca e mereu gata de a bucura vecinii cu sunetele ei. Era o mica vedeta in blocul in care locuiam.
Zambesc cand imi amintesc de teancul meu de caiete. Cu note. Muzicale. Cat de mult imi placea sa copiez in ele fragmente…de Mozart. Mussorgski.Chopin.Rimski- Corsakov. Schuman. Ceaikovski. Bach… Acum stau prafuite. La balcon. Ma asteapta…
Sol. Mi. Mi… Sol. Mi. Mi… Sol. Fa. Mi. Re. Do…. La. Do. La. Sol. Mi.Mi… Sol. Fa. Mi. Re Do…
Stii cum e sa simti melodia, fara a apasa pe clape ? Stii cum e sa fii fericit simtind mirosul pianinei ?
