Justinga’s Weblog

Maya: Hai ca la sigur n-a fost totul roz atunci cand ai fost in SUA…zi-mi si ce nu ti-a placut?ce dificultati/probleme ai intampinat acolo?

Eu:Nici nu stau sa ma gandesc prea mult.MANCAREA!:) Da, in Romania eram totusi mai toleranta fata de mancarea tip fast-food ( adica, mai pacatuiam si eu cu hot-dog-uri, pizza, chips-uri etc), in SUA insa am inceput sa o urasc. Sincer. Iti dai metabolismul peste cap. Ajungi sa te consideri fericit cand mananci la restaurantele chinezesti. Si nu e vorba de fite. Ci pentru ca stomacul iti cere imperios asta!Daca nu-ti convine aceasta varianta, ar mai fi o alegere. Tii post. Negru. Silueta perfecta.:)) Sau, de anorexica. Ma rog. Alegerea iti apartine. Si bagi cat poti apa plata de 0,5 l la 1, 59 $ .

Maya:… si fructe si legume….

Eu: … cu nitrati, coloranti, conservanti, multe E-uri …

Maya: atunci ce mancai? ha ha, ai ales varianta cu postul negru?

Eu: Post negru?Eu ?.. Mancam hot-dog-uri si ma gandeam la sarmalele facute de bunica.

Mancam portii de “chicken” cu sos dulce si ma gandeam la friptura pregatita de mama. Si mai stropeam din cand in cand cu Pepsi. Iata.Asta a fost cea mai mare problema pentru mine. Cand m-am intors acasa, eram pur si simplu fericita ca am pe masa mancare adevarata. Mancare romaneasca. Buna. Gustoasa!

Si daca tot eram la capitolul mancare, sa-ti povestesc despre o cina la prietenii mei din Anchorage (la care am stat cateva zile inainte de a pleca anul trecut in Anchorage, Alaska).
Stapana casei –Erika( o tanara in jur de treizeci de ani, fiica celei care m-a ajutat in Anchorage-Betsy ) si-a anuntat sotul ca va pregati cina si ca o sa invite si cativa prieteni. Zis si facut. La ora 7 pm ne asezam cu totii la masa. Familia Erikai cu cele doua fiice si prietenii gazdei. Eram si eu. Sapte persoane. Intr-un final am aflat de ce a dorit sa pregateasca Erika cina. Pentru mine. Dorea sa-mi fac in Anchorage cat mai multi prieteni. Dorea sa ma simt bine (Erika, iti multumesc mult, apreciez mult gestul/ efortul tau). Pe masa erau flori. Fruncte. Si mancare. Erika a gatit toata seara. Ceva de genul cartofi “taranesti”. A cumparat de la magazin sunca, pe care a bagat-o la cuptor ca sa o incalzeasca ( ciudat, stiu).Si o salata. Gata. Atat. Si repet: a gatit toata seara!!!

Seara a fost intr-adevar interesanta. Am discutat cu ei despre Alaska. Despre Romania. Despre calatorii. Despre hobby-uri. Iar la final, sotul Erikai i-a multumit de nenumarate ori pentru cina. Ca a gatit foarte gustos. Si (culmea!) ca a gatit foarte mult!! si ii tot saruta mainile.:)) Recunosc, initial credeam ca e vorba de ironie atunci cand se referea la cat de mult a gatit. Si ca s-a straduit sa pregateasca pentru el, pentru copii, pentru prieteni, pentru mine. (Daca ma vedea cineva in acel moment la sigur citea pe fata mea un”wow!”. Imi venea sa-I zic tipului:”Frate de-ai sti ce mancaruri se gatesc in Romania si ce gospodine harnice avem noi, cred ca stateai toata ziua sa le saruti mainile si sa le multumesti non-stop pentru ca ti-au gatit placintele cu telemea, fripturica cu muraturi, mamaliguta cu smantana si ciorbite de zeci de feluri!” ).