Alaska. Nenana River. Nebunie. Risc. Dorinta de a incerca ceva nou. Stii, dorinta de a-ti depasi limitele. De a inlatura anumite bariere. Poate bariere imaginare. Dar e atat de palpitant!
Mi-am ales pentru inceput cu ce ma incalt ( papuci de “broscuta” care miroseau ingrozitor!), apoi am imbracat combinezonul neopren (mi-a luat vreo zece minute), manusi speciale, vesta, casca etc. Si dupa aceea am semnat o foaie (nimic important, doar faptul ca instructoarea nu raspunde de viata mea daca mi se intampla ceva).
Emotii. Amestecate.
Suntem sase. Cinci baieti si o fata. Si intructorul (Care de fapt e o femeie plina de muschi. Enorma. As zice:semi-femeie). Ma priveste si ma intreaba:
-Ai mai vaslit vreodata? Stii cum sa folosesti vaslele?
O privesc. Sa-i povestesc cum vasleam cu parintii pe lacul Rosu din Romania? Nu cred ca-i de folos. Sau ca incercam in parcul Cismigiu (Bucuresti) acele mici barcute? Mai bine nu. Oricum nu am chef sa stau sa-i explic unde e Bucuresti, lacul Rosu si mai ales Cismigiu. Mai ales ca nu eram sigura daca a auzit de Romania si daca stie ca acest stat nu e in Africa (cum mi-a fost dat uneori sa aud!).
Mai bine ii zic nu. Nu le-am folosit. Doar in filme am vazut. Oricum trebuie sa-mi arate ea cum se vasleste atunci cand faci rafting.
Semi-femeia se urca in salupa, ne urcam si noi. Incepe lectia. Ce sunt vaslele. Cum se folosesc. Cum sa facem fata valurilor. Cum sa fugim de stanci. Si cum sa actionam in situatii neprevazute.
-Inteles?
-Da.
-Bine. Sa trecem la practica!:)
